Dupa mai bine de 50 de ani de comunism, poporul acesta a avut sansa sa traisca momentul 0, moment ce putea sa devina sansa fiecaruia dintre noi, sa refacem ceea ce am pierdut pe drum si sa stergem rusinea tacerii fata de cei care, adunati in dube pentru ca au simtit romaneste, au putrezit mai apoi prin puscariile comuniste.
Nu o sa marsez prea mult pe acest subiect (unii il cunosc, altora nu le pasa) din faptul ca drama a sute de mii de oameni si a familiilor acestora nu se poate rezuma la 10 randuri.
Prefer sa ma leg de momentul 0 care, putea fi si sansa mea ca individ, dar nu a fost sa fie si nu sunt singurul care se afla in aceasta situatie.
Personal afirm fara nici un fel de retinere ca, din cei 30 de ani de viata, ultimii 20 au fost un esec total.
Desi ceea ce traiesc acum nu corespunde cu ceea ce-mi imaginam la varsta de 9 ani, cand m-au prins evenimentele din decembrie 1989 pe strada, respectul meu pentru jertfa acelor oameni nu se va pierde niciodata, mai ales ca pana in momentul de fata nu exista vinovati in acel dosar...mai trist este ca nu vor exista niciodata !
Dupa momentul 0, evident vine momentul 1, adevarata revolutie, innabusita de mineri (si nu numai) cu succes in iunie 1990.
Randurile de mai jos au fost scrise in memoria eroilor care s-au jertfit in aceste doua evenimente care, prin jertfa lor ar fi putut sa schimbe drumul gresit pe care am ajus sa pasim vreme de 20 de ani.
Loviluţie, securiadă, gemocraţie, vox populi pe marginea gropii !
"Fiecare om este vinovat, pentru toate lucrurile bune pe care nu le-a facut."
Voltaire
M-am născut mic, într-o ţară oarbă,
Dar nu orb !
Am dat cu ochii de comunişti,
Şi ei de mine.
În timp ce stăteam la coadă la pâine,
Se aud voci in spate şoptind :
"- Acest copil învaţă bine !"
"- E bun în Partid !"
Apoi românii dezmeticiţi s-au răsculat.
Mulţi au murit...mulţi au fugit.
Comuniştii s-au ascuns.
Şi-au schimbat hainele şi s-au întors.
Ne vorbesc despre democraţie şi ne îndeamnă,
Să luăm în seamă votul secret.
"- Votăm împreună pentr-o lume mai bună !"
Eu am crescut.
Dar nu în Partid.
Stau şi pictez omul meschin.
Vă vorbesc despre el.
Şi timpul trece...cu gândul la Partid.
Aş putea vorbi despre democraţie,
Legată cu fundă la ochi,
Dar nu in Partidul definitiv.
Caut dovezi ca omul de aici,
A fost ucis de comunişti.
Dar iarna comuniştii fost-au acoperiţi.
De zăpada lui '89,
Şi de sângele celor ucişi.
Căraţi sa devină turişti.
In lumi paralele.
Daca n-aş fi fost şoim,
Nu aveam Patrie.
Daca n-aş fi fost pionier,
"- Unde mai era pionieratul ?"
Acum sunt liber...
Să fac ce vreau, să spun ce vreau.
Vorbesc singur, căci nimeni nu m-ascultă.
Căci glasul se-aude, doar in Partid.
Din trei bolşevici, faci cinci democraţi.
Din ei, zece sunt bine intenţionaţi.
O sută luptă pentru libertate.
O mie merg spre Piaţa Universităţii.
Zece mii cad măturaţi de gloanţe la Loviluţie.
O sută de mii au fost răniţi.
Un milion au brevet de revoluţionar.
Zece milioane s-au uitat la ştiri.
Douăzeci si trei plâng după Partid.
Doar câteva mame îşi caută copiii prin cimitire.
După câteva luni ies huliganii în stradă,
Ca să-i demaşte pe comunişti.
Fac greva foamei, printre turişti,
Vorbesc despre ţeluri înalte,
Cu faţa la activişti.
"- Să vină tiranii la judecată!"
"- Ne-au împuşcat atunci la grămadă!"
Bastoanele lovesc şi pietrele zboară.
"- Ciudat ! Între oameni din aceeaşi ţară ! "
"- Nu toţi avem sângele roşu !"
Dar vine armata sa oprească scandalul.
Cu plumbi zburători, de huligani ucigători.
Astăzi e pace, se fac arestări.
Se caută huligani rătăcitori.
Se spală şoseaua de sânge.
Frumos program la televizor.
Dar mâine in Piaţă, fasciştii se-ntorc,
Cântând a libertate...
Mesajele zboară in gropi de lume uitate :
"- Proletari din toate zările veniţi!
- Veniţi şi ordonaţi oamenii dezordonaţi!
- Veniţi şi apăraţi, tocaţi, linşaţi, scuipaţi!
- Anihilaţi-i pe drogaţi!
- Ucideţi-i pe cei demoralizaţi, caci sunt drogaţi-intoxicaţi!"
- Îmi confirmaţi?
- Pe voi suntem bazaţi, voi cei dintâi bărbaţi.
- Partidul trebuie să-l apăraţi,
- Trăiască libertatea !"
Şi au venit, pe huligani i-au amuţit.
Şi-au semănat frica până la infinit.
Au fost si securişti.
Au fost si activişti.
Şi oamenii Partidului, toţi răspopiţi.
Apoi le-au mulţumit, i-au aclamat.
Şi i-au trimis din nou în gropi.
La săpat de mare adâncime…
Unde se ascunde suferinţa mamelor, celor proscrişi.
Acum nu mai stau la coadă la pâine.
Stau la coadă la libertate, căci s-a mutat locul,
Se numeşte Străuleşti II,
Aici au crescut crucile şi toţi sunt fraţi,
Din familia celui NEIDENTIFICAT.
Până la urmă mă întreb, zilnic mirat :
"- De ce mai apar cruci din neamul celui neidentificat ?
…Viu-huligan, mort-neidentificat ! "
interesant
RăspundețiȘtergere