Art-Victim: Stiu ca multi scriitori au scris sub pseudonim. Lucru pe care il observ si la tine. Dar de unde vine Maximus Publius Anonymus ?
Maximus Publius Anonymus: Nu sunt un mare adept al ideii de pesudonim, in sensul ca nu am nimic de ascuns, dar din nefericire, ca multi altii, nu mi-am ales numele la nastere si nici religia.
Pornind de la acest principiu, mi-am ales un pseudonim, care poate caracteriza un poet anonim. De ce anonim ? Pentru ca 90% din viata noastra ramane sub anonimat, atat pe parcursul vietii, dar mai ales dupa ce o luam cu noi. Acest lucru sapa mult in mine inca de cand eram copil si vedeam in cimitire cruci pe care scria "NEIDENTIFICAT” sau "AICI ODIHNESC 21 DE SOLDATI ROMANI”…anonimatul este un efect al timpului, pentru ca acei 21 de anonimi cu siguranta candva au insemnat ceve pentru cei din jurul lor, au generat sentimente, au iubit au trait. Publius este prenumele masculin roman pe care il primeau persoanele publice. Maximus e singura identitate din acest pseudonim si "prietenii stiu de ce !”
Art-Victim: In textele tale vad o aversiune pentru politica. E valabil pentru ce se intampla in tara, sau in general ?
Maximus Publius Anonymus: In general politica e sursa mizeriei sociale si spirituale, e blestemul omului si sursa raului pe Terra, e mai mult moartea decat viata. De la ce a plecat politica si unde s-a ajuns ? Organizarea sociala a avut nevoie de principii, iar acum singurul principiu e subjugarea economica a individului si a societatii per total. De la ban porneste controlul, apoi se decide cui apartine darul vietii si al mortii, ce este binele si raul, este daca vrei controlul suprem si jugul nostru absolut. Nu mai exista nici un principiu care sa guverneze, totul e un mare calcul si intotdeauna baietii buni sunt cei care ies pe plus. Ei au revelatia adevarului, ei il detin pe Dumnezeu, ei ne controleaza trecutul si viitorul. Nu sunt un conspirationist, pentru ca stiu ca acest sistem bine planificat a evoluat haotic si s-a schimbat de-a lungul timpului odata cu interesele si oamenii care l-au guvernat,dar in ciuda organizarii lui este foarte vulnerabil. Conspirationistii in opinia mea nu fac decat sa promoveze acest rau, prin faptul ca ii tot aproba existenta si ii ofera imaginea puterii indestructibile.
Dar sa revenim la ale noastre, adica la tara noastra. Si ea se integreaza perfect in sistemul pe care l-am descris mai sus, dar lucrurile sunt facute mult prea romaneste. Daca in lumea civilizata raul suprem e controlul absolut, aici e foamea si faptul ca nu exista un sistem de valori reale. Aici se fura tot, drepturile sunt ultimele lucruri...la noi ni se baga mana in buzunar si ni se cumpara votul cu 1 litru de ulei si 1 kg. de zahar, cumparate tot din banii nostri. In est intotdeauna a stat la loc de cinste mizeria suprema, dar parca i-am intrecut pe toti, inclusiv pe rusi, pe care ii consider in ciuda trecutului lor comunist un popor disciplinat.
E o lupta pe car o duc pornind de la aceste neajunsuri, de la faptul ca totul are o limita, pe care noi demult am atins-o, iar in acest moment incerc sa trag un semnal de alarma. Inainte de ’89 daca scriai ce scriu eu acum erai saltat de Securitate si bagat la zdup, acum in ciuda falsei libertati nimeni nu vrea sa mai asculte realitatea. Nu este realitatea absoluta, este realitatea mea si a multora ca mine, care traisesc deloc indiferenti aceste timpuri. Cine vrea sa asculte sa ma asculte bine, cine nu, o va face, dar s-ar putea sa fie prea tarziu. Lucrurile acestea ma rascolesc zilnic avand in vedere materialul meu de studiu, din cauza faptului ca imi pasa si poezia este unul dintre modurile mele de exprimare, poate cel mai realist. Inchipuieti ce tablou ar fi iesit daca eram pictor...oribil !
Art-Victim: Apreciez foarte mult ca in spatele cuvintelor mici ascunzi intentii mari. De ce ai ales sa exprimi asta prin poezie si nu prin proza ? Si ce inseamna ea pentru tine ?
Maximus Publius Anonymus: Stiu ca mi-ai descoperit intentiile si ma bucur de asta. Cuvintele sunt la fel, toti avem dreptul sa le folosim, dar devin grele langa alte cuvinte, in context. Daca mai tii minte cand greseam la scoala un cuvant, il stergeam usor cu radiera, dar cand greseam o fraza, ne lua ceva timp pana le reduceam la tacere. Inchipuieti o mare adunare de oameni rostind aceeasi fraza, sau acelasi cuvant...acolo e puterea ! Si chiar daca cineva le va sterge, va ramane cu siguranta urma lor. Poate ca nu am fost clar, dar eu reprezint o voce, un gand, un cuvant, o fraza si sunt multi care le-ar putea rosti odata cu mine. E greu sa ajungi acolo dar e si mai greu sa ii reduci acei oameni la tacere sa le stergi cuvintele de pe buze. Fiecare om reprezinta o voce dar trebuie intr-o zi sa isi ia inima in piept si sa spuna : PANA AICI ! VREAU ALTCEVA ! VREAU SATRAIESC ! Acest principiu al unitatii a aparut in Imperiul Roman, la taierea vitei de vie, un vreasc e usor de rupt...dar un manunchi de vreascuri ?
Proza e prea lunga daca ne raportam la viteza cu care ni se scurge timpul in secolul XXI, lumea nu mai are rabdare si ne ocupam mai tot timpul cu ce bagam in stomac.
Pentru mine poezia, ca si muzica prin care nu ma mai exprim din 2002, laolalta cu orice forma de creatie reprezita o modalitate de a raporta prezentul, aceasta dimensiune a timpului pe care o traiesc. Pentru mine este in acelasi timp o forma de protest si un indemn la normalitate. Omul reprezinta mai mult decat un numar si o sursa de venit, el ar trebui sa traiasca guvernat de principiile care l-au ocrotit pana acum. In lumea de astazi nu mai exista sentimente sincere, dar noi inca existam. O sa ne fie greu fara ele !
Art-Victim: Cand ai inceput sa scrii ?
Maximus Publius Anonymus: Prima si prima data, in liceu, aveam vise mari...trupa rock, vocalist. Daca imi aduc bine aminte am si scris o scrisoare unei fete pe care o iubeam, Alexandra si am strecurat si acoloun vers.
Am inceput sa scriu serios pe la 21 de ani, intr-un moment de cumpana de care nu ma ascund, sau nu ma feresc sa-l povestesc dar este neinteresant si face parte din acel procent de 90% pe care il luam cu noi. Prin poezie mi-am regasit echilibrul.
Ideea de baza e ca, daca ai de toate, dragoste, matul plin, succesul pe tava, e greu sa creezi ceva...mie mi-au lipsit toate. Muza creatiei mele este lumea in care traiesc si ma misc, sau mai bine zis suferinta provocata de ea. Mai tarziu am aflat de la un pictor pe care il stimez ca fericirea e sinusoidala, spunandu-mi ca : « Suma neajunsurilor in viata este aceeasi, pentru orice om din aceasta lume ! » si caruia de-alungul timpului i-am dat dreptate. Nu poti sa le ai pe toate si e bine sa ne jucam rolul pana la caderea cortinei.
Art-Victim: Cui te adresezi ?
Maximus Publius Anonymus: Nu fac diferente. Ma poate citi si un popa din Muntii Fagaras, un pescar lipovean din Delta, un doctor in filosofie sau manelistul la gratare, cu conditia sa stie sa citeasca.
90% ma adresez omului de rand, dar din acestia cati aun nevoie de cuvintele mele ? Daca as ramane singurul meu cititor, tot mi-am atins scopul, pentru ca mi-am gasit utilitatea. Din pacate singurul contact pe care il pot avea cu cititorii mei, este internetul si acest lucru nu face decat sa restranga numarul lor. In afara de profilul descris mai sus, mai scriu pentru trecut, pentru acei oameni care mi-au influentat viata. Daca as incepe sa-i enumar as umple cateva pagini, dar sper sa-mi mai dai ocazia si sa cream un articol special despre ei. Ei reprezinta constiinta noastra nationala, o memorie demult uitata.
Art-Victim: De ce scrii ?
Maximus Publius Anonymus: Pentru ca ma eliberez. Nu o fac planificat, scriu sub influenta Muzei si Slava Domnului nu duc lipsa de subiecte. Mi-ar face placere sa o fac mai des, macar o poezie pe zi, dar munca si modul de viata de care am parte nu-mi permite, cel putin momentan.
Art-Victim: Cum iti alegi temele ?
Maximus Publius Anonymus: Cred ca ele ma aleg pe mine...E greu sa alegi si nu prea ai din ce. Din doua rele pe care-l alegi ? Pe cel mai mic ? E o alegere ? Asta e liberul arbitru ?
Incerc sa portretizez prezentul raportandu-ma la trecut si la viitor, alte doua dimensiuni al prezentului prin definitie.
Art-Victim: Crezi ca versurile tale vor influenta destine in viitor ?
Maximus Publius Anonymus: In mod sigur !
Dar daca se va intampla doar in viitor, sau intr-un viitor pe care nu am sa-l mai apuc nu ma incalzeste cu nimic. Eminescu este nepretuit, dar ar fi fost un Dumnezeu daca l-am fi prins in viata. Petre Tutea il definea ca fiind : « Suma lirica de voievozi ! » . Pentru mine ar fi fost o mare onoare daca i-as fi fost ordonanta!
O parte din poeziile mele pot fi citite aici si chiar am nevoie de feed-back, fie el si negativ : http://www.poezie.ro/index.php/author/20756/Publius_Germanicus
iar daca vrei sa afli din framantarile mele cotidiene imi poti accesa blogul http://vigilentul.blogspot.com/
Cu toate ca nu m-ai intrebat, din poeziile care au supravietuit timpului am una preferata, pe care o consider mai mult decat o poezie. Este in acelasi timp un omagiu adus oamenilor care au luptat pentru schimbare « cu toate ca si-ar fi dorit altceva decat ce a iesit » dar si celor dragi lor, in special parintilor lor:
Loviluţie, securiadă, gemocraţie, vox populi pe marginea gropii
Dar nu orb !
Am dat cu ochii de comunişti,
Şi ei de mine.
În timp ce stăteam la coadă la pâine,
Se aud voci in spate şoptind :
"- Acest copil învaţă bine !"
"- E bun în Partid !"
Apoi românii dezmeticiţi s-au răsculat.
Mulţi au murit...mulţi au fugit.
Comuniştii s-au ascuns.
Şi-au schimbat hainele şi s-au întors.
Ne vorbesc despre democraţie şi ne îndeamnă,
Să luăm în seamă votul secret.
"- Votăm împreună pentr-o lume mai bună !"
Eu am crescut.
Dar nu în Partid.
Stau şi pictez omul meschin.
Vă vorbesc despre el.
Şi timpul trece...cu gândul la Partid.
Aş putea vorbi despre democraţie,
Legată cu fundă la ochi,
Dar nu in Partidul definitiv.
Caut dovezi ca omul de aici,
A fost ucis de comunişti.
Dar iarna comuniştii fost-au acoperiţi.
De zăpada lui '89,
Şi de sângele celor ucişi.
Căraţi sa devină turişti.
In lumi paralele.
Daca n-aş fi fost şoim,
Nu aveam Patrie.
Daca n-aş fi fost pionier,
"- Unde mai era pionieratul ?"
Acum sunt liber...
Să fac ce vreau, să spun ce vreau.
Vorbesc singur, căci nimeni nu m-ascultă.
Căci glasul se-aude, doar in Partid.
Din trei bolşevici, faci cinci democraţi.
Din ei, zece sunt bine intenţionaţi.
O sută luptă pentru libertate.
O mie merg spre Piaţa Universităţii.
Zece mii cad măturaţi de gloanţe la Loviluţie.
O sută de mii au fost răniţi.
Un milion au brevet de revoluţionar.
Zece milioane s-au uitat la ştiri.
Douăzeci si trei plâng după Partid.
Doar câteva mame îşi caută copiii prin cimitire.
După câteva luni ies huliganii în stradă,
Ca să-i demaşte pe comunişti.
Fac greva foamei, printre turişti,
Vorbesc despre ţeluri înalte,
Cu faţa la activişti.
"- Să vină tiranii la judecată!"
"- Ne-au împuşcat atunci la grămadă!"
Bastoanele lovesc şi pietrele zboară.
"- Ciudat ! Între oameni din aceeaşi
"- Nu toţi avem sângele roşu !"
Dar vine armata sa oprească scandalul.
Cu plumbi zburători, de huligani ucigători.
Astăzi e pace, se fac arestări.
Se caută huligani rătăcitori.
Se spală şoseaua de sânge.
Frumos program la televizor.
Dar mâine in Piaţă, fasciştii se-ntorc,
Cântând a libertate...
Mesajele zboară in gropi de lume uitate :
"- Proletari din toate zările veniţi!
- Veniţi şi ordonaţi oamenii dezordonaţi!
- Veniţi şi apăraţi, tocaţi, linşaţi, scuipaţi!
- Anihilaţi-i pe drogaţi!
- Ucideţi-i pe cei demoralizaţi, caci sunt drogaţi-intoxicaţi!"
- Îmi confirmaţi?
- Pe voi suntem bazaţi, voi cei dintâi bărbaţi.
- Partidul trebuie să-l apăraţi,
- Trăiască libertatea !"
Şi au venit, pe huligani i-au amuţit.
Şi-au semănat frica până la infinit.
Au fost si securişti.
Au fost si activişti.
Şi oamenii Partidului, toţi răspopiţi.
Apoi le-au mulţumit, i-au aclamat.
Şi i-au trimis din nou în gropi.
La săpat de mare adâncime…
Unde se ascunde suferinţa mamelor, celor proscrişi.
Acum nu mai stau la coadă la pâine.
Stau la coadă la libertate, căci s-a mutat locul,
Se numeşte Străuleşti II,
Aici au crescut crucile şi toţi sunt fraţi,
Din familia celui NEIDENTIFICAT.
Până la urmă mă întreb, zilnic mirat :
"- De ce mai apar cruci din neamul celui neidentificat ?
…Viu-huligan, mort-neidentificat ! "
