20 iulie 1968 - 3 octombrie 2002Au trecut şapte ani… Mai precis 2,557 de zile, 61,368 de ore, 3,682,080 de minute, 220,924,800 de secunde de când inima lui Cătălin a încetat să mai bată.
Deşi unii oameni din viaţa lui au trecut peste acest cumplit moment, considerând că odata ce el s-a dus, totul s-a sfârşit, eu continui să cred ca nu s-a terminat decât un capitol din viaţa lui. Materia nu se pierde, energia lui zburda liberă printre noi şi poate încă ne mai influenţează umila noastră existenţă.
Pentru mine a fost un mentor încă din momentul întalnirii noastre aparent întamplatoare.
Viaţa mea din acel moment s-a schimbat, a fost un moment de resuscitare, o trezire bruscă, o maturizare accelerată.
Eram un tânar student idealist de 19 ani, destul de rebel pentru acele vremuri înca neemancipate, când, alaturi de el, cel care mi-a deschis ochii, începusem să cred că realitatea nu este cea care ni se prezintă, frumos ambalată cu fundiţe roz. Ceea ce percepem noi este doar ceea ce ni se induce, într-un mod agresiv şi intoxicant.
Desigur, nu vă gândiţi că m-a pus la el pe un scaun ca să scoată credulitatea din mine, precum exorciştii pe care-i vedem la TV. A fost un lung şir de iniţiere de ani de zile în filosofie, muzică, dezbateri, schimb de experienţă, pâna în ziua în care am ales drumul pe care paşesc şi astăzi.
Admiraţia mea pentru acest om nu va pieri niciodată, prin simplul fapt că a fost unul dintre puţinii oameni pe care i-am cunoscut, cu principii şi valori, demnitate si onoare, respect si capacitatea de a-şi depaşi limitele sau de a continua lupta indiferent de consecinţe.
E greu sa defineşti un om care ţi-a marcat existenţa în cuvinte, dar e important să-i cinstesti memoria şi să te bucuri că ai avut onoarea sa-l cunosti, să-i continui lupta şi să-l porţi cu tine în suflet, bucurându-te de fiecare moment care a mai rămas de parcurs pe acest traseu efemer.
Mulţi dintre oamenii care îmi sunt alaturi ştiu că nu pot trece peste momentul dispariţiei lui, pentru că lipsa lui nu se rezumă doar la momentul decesului. Suntem mai săraci, mai singuri, mai puţini, noi cei care încă mai putem schimba cocina asta de porci în care înnotam făra vlaga şi fără scăpare.
Cătălin,
sper să ne călăuzeşti, aşa cum o făceai de fiecare dată, spre bucăţica noastră de Univers, acolo unde încă mai există valori şi principii, acolo unde oamenii nu se vând pe 30 de arginţi, acolo unde nu trebuie să-mi ascund gândurile, trăirile, simţirile, acolo unde nu există lacrimi, drame şi decepţii şi îti promit solemn să aduc cu mine, atunci când va veni momentul: un tricolor, scrierile lui Eminescu, Ţuţea şi Cioran, desaga cu carţi a lui Badea Cârţan, partiturile lui Enescu si ale lui Porumbescu, columna lui Brâncuşi, aripile de Icar ale lui Vlaicu si ale lui Vuia, brâul si pistoalele lui Avram Iancu, barda lui Mihai, sabia lui Ştefan şi bastonul Mareşalului.
Sper că pe 21 august 2009, Valentina a ajuns intr-un final la tine.
Aproape 7 ani a trait cu un dor nesfârşit să te vadă, să te auda, iar acum ne-a lăsat, mai goi, mai singuri, mai săraci, mai puţini. Ştii că e o luptătoare şi pentru noi aşa va rămâne în veci, precum ai fost tu. Doar ea te-a învaţat să mergi.
Nevăzut
Există o lume pe care ochii tăi nu o văd,
Aşa cum există voci pe care urechile tale nu le aud,
Ale unor suflete pe care tu nu le simţi.
Există locuri în care nu ai fost nici cu gândul,
Căci mintea ta nu poate călători aşa departe.
Dar cei de-acolo ?
Cu ei cum rămâne ?
Ne văd , ne aud, ne simt ?
Poţi ştii ?
Sau ce ştii ?
Crezi că acest şir fără început are vreun sfârşit ?
Dacă da , atunci care-i începutul ?
Crezi în paşii fără tălpi ?
În ziua fără soare ?
Nu te grăbi ci doar cugetă !
Nu vorbi atunci când nici măcar tu nu te-auzi !
Aşteaptă…
« Dacă nu-i vezi, şi nu-i auzi nu înseamnă că nu există ! »
Există o lume pe care ochii tăi nu o văd,
Aşa cum există voci pe care urechile tale nu le aud,
Ale unor suflete pe care tu nu le simţi.
Există locuri în care nu ai fost nici cu gândul,
Căci mintea ta nu poate călători aşa departe.
Dar cei de-acolo ?
Cu ei cum rămâne ?
Ne văd , ne aud, ne simt ?
Poţi ştii ?
Sau ce ştii ?
Crezi că acest şir fără început are vreun sfârşit ?
Dacă da , atunci care-i începutul ?
Crezi în paşii fără tălpi ?
În ziua fără soare ?
Nu te grăbi ci doar cugetă !
Nu vorbi atunci când nici măcar tu nu te-auzi !
Aşteaptă…
« Dacă nu-i vezi, şi nu-i auzi nu înseamnă că nu există ! »
Werewulf
Toată lumea mă-ntreabă :
"De ce atât de tânăr şi fără păr ?
De ce atât de tânăr şi atât de singur ?
De ce atât de tânăr şi fără zâmbet ?
De ce atât de tânăr şi atât de matur ?
De ce atât de tânăr si cu barbă ?
De ce atat de tânăr şi fără glume ?"
Tuturor eu vă răspund :
"Eu sunt omul fără păr !
Sunt omul care l-a cunoscut pe celalalt Om !
Nici el n-avea păr !
Nici el n-avea prieteni !
Şi el era matur !
Şi el avea barbă !
Nici el nu glumea !
Acum sunt singur !"
Deşi în lumea asta moartă oamenii sunt vii,
Cunosc un om din lumea moartă mai viu ca voi.
Căci voi cei vii, uitaţi veţi fi, chiar până să vă stingeţi.
Vouă cine vă scrie ?
În fiecare zi, gândesc c-ar fi, deşi nu-i zăresc chipul.
Verbul a fi la orice timp, exprimă existenţa !
Pe veci exişti purtat în al meu suflet,
Doi oameni desparţiţi, prinşi între timpuri.
Maximus Publius Anonimus 2005
Toată lumea mă-ntreabă :
"De ce atât de tânăr şi fără păr ?
De ce atât de tânăr şi atât de singur ?
De ce atât de tânăr şi fără zâmbet ?
De ce atât de tânăr şi atât de matur ?
De ce atât de tânăr si cu barbă ?
De ce atat de tânăr şi fără glume ?"
Tuturor eu vă răspund :
"Eu sunt omul fără păr !
Sunt omul care l-a cunoscut pe celalalt Om !
Nici el n-avea păr !
Nici el n-avea prieteni !
Şi el era matur !
Şi el avea barbă !
Nici el nu glumea !
Acum sunt singur !"
Deşi în lumea asta moartă oamenii sunt vii,
Cunosc un om din lumea moartă mai viu ca voi.
Căci voi cei vii, uitaţi veţi fi, chiar până să vă stingeţi.
Vouă cine vă scrie ?
În fiecare zi, gândesc c-ar fi, deşi nu-i zăresc chipul.
Verbul a fi la orice timp, exprimă existenţa !
Pe veci exişti purtat în al meu suflet,
Doi oameni desparţiţi, prinşi între timpuri.
Maximus Publius Anonimus 2005
"If someone can’t take a joke, Fuck him!", Werewulf
