La noi !
Unii furã cu 1000 de mâini,
Şi mãnâncã cu 500 de guri,
Pe secundã.
Alţii muncesc cu 2 mâini,
Şi mãnâncã cu un deget,
Odatã sau de douã ori pe lunã.
Tâlharii, hoţii si jepcarii,
Ne dau lecţii de optimism şi de cinste,
Iar noi ca buni creştini ce suntem,
Le întoarcem şi celãlalt obraz,
Oftãm si suspinãm,
Le facem plecãciuni şi îi votãm.
Prostul şi înţelepţii
Piatra
Mi-am dus piatra la râu,
Să fie şi ea udă,
Ceilalţi adună pietrele din râu,
Şi le usucă.
Doar apa si timpul şlefuieşte piatra,
Sufletul meu rămâne tare ca piatra,
Udat de suferinţa unui râu nemarginit,
Căci viaţa-i un râu,
Şi-n el umedă-i piatra,
Brazdată de valuri de dor nesfârşit,
De tine ... vântul meu multpreaiubit.
Om
Doamne, când mai plămădeşti oameni,
Nu uita să le dai ochi să vadă,
Gură să spuie si nas să miroasă,
...Libertatea!
Mai dă-le braţe să rupă lanţurile,
Picioare să răzbeasca prin mocirlă,
Umeri puternici si tari ca piatra,
...Să-ndoaie jugul!
Când suflii peste ei,
Dă-le înţelepciune să-şi măsoare faptele,
Si inimă, să nu-şi ucidă pe la spate fratele,
...Omul din noi să ne-nvie !
Scriitorii noştri
Scriitorii erau îndrumaţi de securişti,
Să prindă în laţ literele,
Pentru a nu scrie adevărul.
Mulţi scriau adevărul,
Dar alţii ciripeau,
...tot scriitori şi ei.
Acum îi vedem la televizor,
Cum scot carte după carte,
Şi ne predau lecţii de :
„Luptă pentru libertate."
"Supravieţuire in iad."
"Optimism de tranşee.”
În timp ce ei,
Îşi cladesc palate cu turle înalte,
De unde să ciripească spre cele patru zări,
Amintiri din vremurile studenţiei.
Bine şi rău
"Bine ne pot face numai unii oameni; rau ne pot face toti." - Baltasar Gracian
În voinţa mea de rău ,
Fac numai bine.
În voinţa ta de bine,
Faci numai rău.
-Oare ce-i mai bine ?
Sufletul mi-l ţin curat,
În extaz eu nu-l înnec,
Nu trăiesc ca să petrec,
…ci să iubesc
-Oare ce-i mai rău ?
Nu consum al' mele clipe,
Îmbătându-mă cu apa rece,
Şi nu alerg să-mi cumpăr fericirea,
Prefer să mi-o obţin…
-Şi totuşi…oare ce-i mai bine ?
Am un drum în care ştiu,
De unde vin si unde trebuie s-ajung,
Atunci când cad nu mă feresc,
Ci plâng şi continui să iubesc.
-Mă-ntreb oare ce-i mai rău ?
Lumină\\Întuneric
"Dumnezeu a făcut totul din nimic. Dar nimicul răzbate !" - Paul Valery
Lumină ! Întuneric !
Sunteţi la fel.
Unde una se stinge , porneşte cealalaltă,
Nu ştiţi de unde apăreţi.
Şi nici unde ajungeţi.
Măsura vieţii voastre nu se cunoaşte încă.
Nici moartea când v-atinge.
Nu ştie cât e ceasul.
Al vostru frate timpul , durata nu-şi cunoaşte.
E mort pentru că voi îi sunteţi punct de referinţă,
Şi punct de referinţă al vostru este el,
Traiţi în armonie şi noi nu am aflat,
De când…cât… şi pâna când trăim.
Sfidare
"Cu totii traim sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont !" - Konrad Adenauer
Sfidez viaţa, sfidez moartea…
Mă sfidez pe mine,
Sfidez tipul omului pervertit,
Sfidez demonul care cândva a fost înger,
...Mai sfidez iubirea.
Pentru că nu vine atunci când trebuie,
Sfidez persoana pe care o iubesc,
Pentru că nu poate iubi.
Sunt contra lumii şi lumea este contra mea,
Pentru că eu sfidez…
Şi iar sfidez…
…Toată viaţa v-am sfidat !
Şi voi pe mine….
Între dorinţă şi ne-fiinţă
"Nu plange pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut." - G. J. G. Marquez
Îţi doresc s-aştepţi iubirea şi să nu vină,
Îţi doresc s-aştepţi să fi auzită şi să nu fi,
Îţi doresc să doreşti şi să nu fi...
Dorită !
Îţi doresc s-aştepţi să fi adorată şi să nu fi,
Îţi doresc să pl ângi şi să nu poţi,
Îţi doresc dorinţa de a trăi şi să n-o ai ,
Îţi doresc să vrei să mori şi să nu poţi...
Să mori !
Loviluţie, securiadă, gemocraţie, vox populi pe marginea gropii
"Fiecare om este vinovat, pentru toate lucrurile bune pe care nu le-a facut." - Voltaire
M-am născut mic, într-o ţară oarbă,
Dar nu orb !
Am dat cu ochii de comunişti,
Şi ei de mine.
În timp ce stăteam la coadă la pâine,
Se aud voci in spate şoptind :
"- Acest copil învaţă bine !"
"- E bun în Partid !"
Apoi românii dezmeticiţi s-au răsculat.
Mulţi au murit...mulţi au fugit.
Comuniştii s-au ascuns.
Şi-au schimbat hainele şi s-au întors.
Ne vorbesc despre democraţie şi ne îndeamnă,
Să luăm în seamă votul secret.
"- Votăm împreună pentr-o lume mai bună !"
Eu am crescut.
Dar nu în Partid.
Stau şi pictez omul meschin.
Vă vorbesc despre el.
Şi timpul trece...cu gândul la Partid.
Aş putea vorbi despre democraţie,
Legată cu fundă la ochi,
Dar nu in Partidul definitiv.
Caut dovezi ca omul de-aici,
A fost ucis de comunişti.
Dar iarna comuniştii fost-au acoperiţi.
De zăpada lui '89,
Şi de sângele celor ucişi.
Căraţi sa devină turişti.
In lumi paralele.
Daca n-aş fi fost şoim,
Nu aveam Patrie.
Daca n-aş fi fost pionier,
"- Unde mai era pionieratul ?"
Acum sunt liber...
Să fac ce vreau, să spun ce vreau.
Vorbesc singur, căci nimeni nu m-ascultă.
Căci glasul se-aude, doar in Partid.
Din trei bolşevici, faci cinci democraţi.
Din ei, zece sunt bine intenţionaţi.
O sută luptă pentru libertate.
O mie merg spre Piaţa Universităţii.
Zece mii cad măturaţi de gloanţe la Loviluţie.
O sută de mii au fost răniţi.
Un milion au brevet de revoluţionar.
Zece milioane s-au uitat la ştiri.
Douăzeci si trei plâng după Partid.
Doar câteva mame îşi caută copiii prin cimitire.
După câteva luni ies huliganii în stradă,
Ca să-i demaşte pe comunişti.
Fac greva foamei, printre turişti,
Vorbesc despre ţeluri înalte,
Cu faţa la activişti.
"- Să vină tiranii la judecată!"
"- Ne-au împuşcat atunci la grămadă!"
Bastoanele lovesc şi pietrele zboară.
"- Ciudat ! Între oameni din aceeaşi ţară ! "
"- Nu toţi avem sângele roşu !"
Dar vine armata sa oprească scandalul.
Cu plumbi zburători, de huligani ucigători.
Astăzi e pace, se fac arestări.
Se caută huligani rătăcitori.
Se spală şoseaua de sânge.
Frumos program la televizor.
Dar mâine in Piaţă, fasciştii se-ntorc,
Cântând a libertate...
Mesajele zboară in gropi de lume uitate :
"- Proletari din toate zările veniţi!
- Veniţi şi ordonaţi oamenii dezordonaţi!
- Veniţi şi apăraţi, tocaţi, linşaţi, scuipaţi!
- Anihilaţi-i pe drogaţi!
- Ucideţi-i pe cei demoralizaţi, caci sunt drogaţi-intoxicaţi!"
- Îmi confirmaţi?
- Pe voi suntem bazaţi, voi cei dintâi bărbaţi.
- Partidul trebuie să-l apăraţi,
- Trăiască libertatea !"
Şi au venit, pe huligani i-au amuţit.
Şi-au semănat frica până la infinit.
Au fost si securişti.
Au fost si activişti.
Şi oamenii Partidului, toţi răspopiţi.
Apoi le-au mulţumit, i-au aclamat.
Şi i-au trimis din nou în gropi.
La săpat de mare adâncime…
Unde se ascunde suferinţa mamelor, celor proscrişi.
Acum nu mai stau la coadă la pâine.
Stau la coadă la libertate, căci s-a mutat locul,
Se numeşte Străuleşti II,
Aici au crescut crucile şi toţi sunt fraţi,
Din familia celui NEIDENTIFICAT.
Până la urmă mă întreb, zilnic mirat :
"- De ce mai apar cruci din neamul celui neidentificat ?
…Viu-huligan, mort-neidentificat ! "
Visele unui General
"Omnia mea mecum porto !" ("Tot ce am, am asupra mea !") - Bias
Stropii de sudoare ai soldaţilor,
S-au transformat în sânge
Şi carnea în pământ,
Dar nu şi în visele unui general.
Lupta continuă şi tunurile trag,
Venele zvâcnesc şi inimile bat ,
Căci frică nu există,
În visele unui general.
Războiul nu distruge,
Şi focurile nu ard,
Victoria-i aproape, înfrângere nicicând…
În visele unui general.
O tempora! O mores! (Millenium)
"O, timpuri ! O, moravuri !" - Cicero
Acum e bine !
Ţepeş se numeşte Dracula…
Suge sânge !
Cine vrea să muncească are ce mânca,
Dar n-are unde munci.
Lagărele de exterminare se numesc oraşe,
Sclavii : avocaţi, manageri, poliţişti, profesori, vânzători.
Doar cerşetorii mai au mândrie !
Criminalii pozează în îngeri şi-L roagă pe Iisus să-i ierte,
E bine !
Comuniştii se numesc democraţi,
Şi securişti nu mai sunt !
Directorii sunt manageri.
Automobilul e maşină.
Oamenii nu mai sunt oameni.
Ei sunt şmecheri, săraci, raperi, drogaţi.
Cei care spun adevărul sunt invidioşi,
Instigă la dezordine,
Sunt cancerul, deci trebuie să moară.
Musulmanii sunt terorişti si copiii lor la fel,
Iisus ne-a şoptit să-i omorâm,
Tot el a fost şi la Dresda, Hiroshima, Coreea,
Vietnam, Irak, Iugoslavia, Afghanistan si iaraşi Irak.
Noi nu greşim, căci suntem aleşii lui,
Noi nu judecăm, noi omorâm.
Popii I-au luat locul lui Iisus,
Ei vindecă suflete moarte,
Vând icoane si mir,
Şi construiesc catedrale peste osemintele martirilor,
Ei iartă copiii că au fost neascultători
Şi scriu la a doua Biblie,
A omului modern!
Moarte tradiţiei şi valorilor !
In iad cu ei !
E bine!
Piatra filosofală e bună la construcţii.
Vandalii sunt oameni educaţi,
Tibetul muzeu,
Budiştii simpatici.
Samuraii mafioţi.
Pământul e in sfârşit rotund.
Lupii fug de oameni sa nu-i muşte.
Zburăm pe Lună.
Dar nu vindecăm cancerul!
Chiar dacă Cezar a murit…
Trăiască Cezar !
Şi mãnâncã cu 500 de guri,
Pe secundã.
Alţii muncesc cu 2 mâini,
Şi mãnâncã cu un deget,
Odatã sau de douã ori pe lunã.
Tâlharii, hoţii si jepcarii,
Ne dau lecţii de optimism şi de cinste,
Iar noi ca buni creştini ce suntem,
Le întoarcem şi celãlalt obraz,
Oftãm si suspinãm,
Le facem plecãciuni şi îi votãm.
Prostul şi înţelepţii
La ceasul unş'pe lângă lac,
Stătea un prost pe mal,
Şi zăbovea.
Nu se gândea, nu dispera,
El doar se plictisea.
Nu sta mai mult de un sfert de ceas,
Şi-n timp ce zăbovea,
Zări o piatră şi o lua,
Se tot holba la ea,
Dar nu se dumirea.
"-Ce ca'tă piatra sus pe mal ?",
"-Singură 'colo 'şa ?" ,
Şi se gândi ca dânsa, 'ici 'şa',
Se plictisea.
Şi-o azvârli departe-n lac,
Sa şadă 'colo 'şa.
Cu alte pietre plictisite,
De alti proşti azvârlite,
Pe fundul lacului,
Ferite de blestemul oftatului,
În apă lină, dar fără de vină.
Un înţelept auzi o zmucitură,
Şi apoi o pocnitură,
Un pleoscăit de apă,
Cam cum face o piatră,
De un prost aruncată.
Aleargă pân'la malul lacului,
Zăreşte un zâmbet sincer,
Satisfăcut că 'ntr-un final,
Găsise rost la piatra, ce zăbovea pe mal,
Lângă un prost, fără de rost.
Trecu' juma' de ceas deja,
Maeştrii se adunară,
Umplură malul lacului,
Pe loc se consultară,
Piatra s-o scoată afară.
Dar erudiţii cum stăteau,
Cu ochii printre dogme,
Tot dezbăteau şi fabulau,
Din cărţi teze perene,
Le descifrau, parlamentau, scriau si teoreme.
Ceasul era doiş'pe deja,
Şi ezotericele zgomote,
Pe-al nostru prost îl treziră,
Din somnulul adânc de milenii lumină,
Orbit de minţile iluminate.
Din rolul lui de-ngenuncheat,
Se ridică, pe neaşteptat,
Şi-i întrebă pe erudiţi :
"-Ce faceţi oare voi dacă se-neacă piatra filosofală?
"Ce zace sub apă, de-un ceas aruncată !"
Şi ai noştri înţelepţi,
Nu mai zăboviră, nu se mai sfătuiră,
Cu toţii în apă săriră,
În lac să caute o piatră,
De un prost aruncată.
Dar fundul lacului,
Era plin de pietre scufundate,
Zăceău de alţi proşti aruncate,
De minţi îngustate şi neluminate,
Adormite adânc de milenii lumină.
Erudiţii se apucară,
Pietrele să le scoată afară,
Pe rând se-necară şi se ridicară,
Pe luciul lacului,
Feriţi acum de blestemul oftatului.
Şi prostul nostru rămas singur,
Pe malul lacului,
Şopti adânc în al lui gând :
"-Ce proşti "deştepţii" ăştia...
-Să sara-n apă, să moară pentr'o piatră!"
Stătea un prost pe mal,
Şi zăbovea.
Nu se gândea, nu dispera,
El doar se plictisea.
Nu sta mai mult de un sfert de ceas,
Şi-n timp ce zăbovea,
Zări o piatră şi o lua,
Se tot holba la ea,
Dar nu se dumirea.
"-Ce ca'tă piatra sus pe mal ?",
"-Singură 'colo 'şa ?" ,
Şi se gândi ca dânsa, 'ici 'şa',
Se plictisea.
Şi-o azvârli departe-n lac,
Sa şadă 'colo 'şa.
Cu alte pietre plictisite,
De alti proşti azvârlite,
Pe fundul lacului,
Ferite de blestemul oftatului,
În apă lină, dar fără de vină.
Un înţelept auzi o zmucitură,
Şi apoi o pocnitură,
Un pleoscăit de apă,
Cam cum face o piatră,
De un prost aruncată.
Aleargă pân'la malul lacului,
Zăreşte un zâmbet sincer,
Satisfăcut că 'ntr-un final,
Găsise rost la piatra, ce zăbovea pe mal,
Lângă un prost, fără de rost.
Trecu' juma' de ceas deja,
Maeştrii se adunară,
Umplură malul lacului,
Pe loc se consultară,
Piatra s-o scoată afară.
Dar erudiţii cum stăteau,
Cu ochii printre dogme,
Tot dezbăteau şi fabulau,
Din cărţi teze perene,
Le descifrau, parlamentau, scriau si teoreme.
Ceasul era doiş'pe deja,
Şi ezotericele zgomote,
Pe-al nostru prost îl treziră,
Din somnulul adânc de milenii lumină,
Orbit de minţile iluminate.
Din rolul lui de-ngenuncheat,
Se ridică, pe neaşteptat,
Şi-i întrebă pe erudiţi :
"-Ce faceţi oare voi dacă se-neacă piatra filosofală?
"Ce zace sub apă, de-un ceas aruncată !"
Şi ai noştri înţelepţi,
Nu mai zăboviră, nu se mai sfătuiră,
Cu toţii în apă săriră,
În lac să caute o piatră,
De un prost aruncată.
Dar fundul lacului,
Era plin de pietre scufundate,
Zăceău de alţi proşti aruncate,
De minţi îngustate şi neluminate,
Adormite adânc de milenii lumină.
Erudiţii se apucară,
Pietrele să le scoată afară,
Pe rând se-necară şi se ridicară,
Pe luciul lacului,
Feriţi acum de blestemul oftatului.
Şi prostul nostru rămas singur,
Pe malul lacului,
Şopti adânc în al lui gând :
"-Ce proşti "deştepţii" ăştia...
-Să sara-n apă, să moară pentr'o piatră!"
Piatra
Mi-am dus piatra la râu,
Să fie şi ea udă,
Ceilalţi adună pietrele din râu,
Şi le usucă.
Doar apa si timpul şlefuieşte piatra,
Sufletul meu rămâne tare ca piatra,
Udat de suferinţa unui râu nemarginit,
Căci viaţa-i un râu,
Şi-n el umedă-i piatra,
Brazdată de valuri de dor nesfârşit,
De tine ... vântul meu multpreaiubit.
Om
Doamne, când mai plămădeşti oameni,
Nu uita să le dai ochi să vadă,
Gură să spuie si nas să miroasă,
...Libertatea!
Mai dă-le braţe să rupă lanţurile,
Picioare să răzbeasca prin mocirlă,
Umeri puternici si tari ca piatra,
...Să-ndoaie jugul!
Când suflii peste ei,
Dă-le înţelepciune să-şi măsoare faptele,
Si inimă, să nu-şi ucidă pe la spate fratele,
...Omul din noi să ne-nvie !
Scriitorii noştri
Scriitorii erau îndrumaţi de securişti,
Să prindă în laţ literele,
Pentru a nu scrie adevărul.
Mulţi scriau adevărul,
Dar alţii ciripeau,
...tot scriitori şi ei.
Acum îi vedem la televizor,
Cum scot carte după carte,
Şi ne predau lecţii de :
„Luptă pentru libertate."
"Supravieţuire in iad."
"Optimism de tranşee.”
În timp ce ei,
Îşi cladesc palate cu turle înalte,
De unde să ciripească spre cele patru zări,
Amintiri din vremurile studenţiei.
Bine şi rău
"Bine ne pot face numai unii oameni; rau ne pot face toti." - Baltasar Gracian
În voinţa mea de rău ,
Fac numai bine.
În voinţa ta de bine,
Faci numai rău.
-Oare ce-i mai bine ?
Sufletul mi-l ţin curat,
În extaz eu nu-l înnec,
Nu trăiesc ca să petrec,
…ci să iubesc
-Oare ce-i mai rău ?
Nu consum al' mele clipe,
Îmbătându-mă cu apa rece,
Şi nu alerg să-mi cumpăr fericirea,
Prefer să mi-o obţin…
-Şi totuşi…oare ce-i mai bine ?
Am un drum în care ştiu,
De unde vin si unde trebuie s-ajung,
Atunci când cad nu mă feresc,
Ci plâng şi continui să iubesc.
-Mă-ntreb oare ce-i mai rău ?
Lumină\\Întuneric
"Dumnezeu a făcut totul din nimic. Dar nimicul răzbate !" - Paul Valery
Lumină ! Întuneric !
Sunteţi la fel.
Unde una se stinge , porneşte cealalaltă,
Nu ştiţi de unde apăreţi.
Şi nici unde ajungeţi.
Măsura vieţii voastre nu se cunoaşte încă.
Nici moartea când v-atinge.
Nu ştie cât e ceasul.
Al vostru frate timpul , durata nu-şi cunoaşte.
E mort pentru că voi îi sunteţi punct de referinţă,
Şi punct de referinţă al vostru este el,
Traiţi în armonie şi noi nu am aflat,
De când…cât… şi pâna când trăim.
Sfidare
"Cu totii traim sub acelasi cer, dar nu avem toti acelasi orizont !" - Konrad Adenauer
Sfidez viaţa, sfidez moartea…
Mă sfidez pe mine,
Sfidez tipul omului pervertit,
Sfidez demonul care cândva a fost înger,
...Mai sfidez iubirea.
Pentru că nu vine atunci când trebuie,
Sfidez persoana pe care o iubesc,
Pentru că nu poate iubi.
Sunt contra lumii şi lumea este contra mea,
Pentru că eu sfidez…
Şi iar sfidez…
…Toată viaţa v-am sfidat !
Şi voi pe mine….
Între dorinţă şi ne-fiinţă
"Nu plange pentru ca s-a terminat, zâmbeste pentru ca s-a petrecut." - G. J. G. Marquez
Îţi doresc s-aştepţi iubirea şi să nu vină,
Îţi doresc s-aştepţi să fi auzită şi să nu fi,
Îţi doresc să doreşti şi să nu fi...
Dorită !
Îţi doresc s-aştepţi să fi adorată şi să nu fi,
Îţi doresc să pl ângi şi să nu poţi,
Îţi doresc dorinţa de a trăi şi să n-o ai ,
Îţi doresc să vrei să mori şi să nu poţi...
Să mori !
Loviluţie, securiadă, gemocraţie, vox populi pe marginea gropii
"Fiecare om este vinovat, pentru toate lucrurile bune pe care nu le-a facut." - Voltaire
M-am născut mic, într-o ţară oarbă,
Dar nu orb !
Am dat cu ochii de comunişti,
Şi ei de mine.
În timp ce stăteam la coadă la pâine,
Se aud voci in spate şoptind :
"- Acest copil învaţă bine !"
"- E bun în Partid !"
Apoi românii dezmeticiţi s-au răsculat.
Mulţi au murit...mulţi au fugit.
Comuniştii s-au ascuns.
Şi-au schimbat hainele şi s-au întors.
Ne vorbesc despre democraţie şi ne îndeamnă,
Să luăm în seamă votul secret.
"- Votăm împreună pentr-o lume mai bună !"
Eu am crescut.
Dar nu în Partid.
Stau şi pictez omul meschin.
Vă vorbesc despre el.
Şi timpul trece...cu gândul la Partid.
Aş putea vorbi despre democraţie,
Legată cu fundă la ochi,
Dar nu in Partidul definitiv.
Caut dovezi ca omul de-aici,
A fost ucis de comunişti.
Dar iarna comuniştii fost-au acoperiţi.
De zăpada lui '89,
Şi de sângele celor ucişi.
Căraţi sa devină turişti.
In lumi paralele.
Daca n-aş fi fost şoim,
Nu aveam Patrie.
Daca n-aş fi fost pionier,
"- Unde mai era pionieratul ?"
Acum sunt liber...
Să fac ce vreau, să spun ce vreau.
Vorbesc singur, căci nimeni nu m-ascultă.
Căci glasul se-aude, doar in Partid.
Din trei bolşevici, faci cinci democraţi.
Din ei, zece sunt bine intenţionaţi.
O sută luptă pentru libertate.
O mie merg spre Piaţa Universităţii.
Zece mii cad măturaţi de gloanţe la Loviluţie.
O sută de mii au fost răniţi.
Un milion au brevet de revoluţionar.
Zece milioane s-au uitat la ştiri.
Douăzeci si trei plâng după Partid.
Doar câteva mame îşi caută copiii prin cimitire.
După câteva luni ies huliganii în stradă,
Ca să-i demaşte pe comunişti.
Fac greva foamei, printre turişti,
Vorbesc despre ţeluri înalte,
Cu faţa la activişti.
"- Să vină tiranii la judecată!"
"- Ne-au împuşcat atunci la grămadă!"
Bastoanele lovesc şi pietrele zboară.
"- Ciudat ! Între oameni din aceeaşi ţară ! "
"- Nu toţi avem sângele roşu !"
Dar vine armata sa oprească scandalul.
Cu plumbi zburători, de huligani ucigători.
Astăzi e pace, se fac arestări.
Se caută huligani rătăcitori.
Se spală şoseaua de sânge.
Frumos program la televizor.
Dar mâine in Piaţă, fasciştii se-ntorc,
Cântând a libertate...
Mesajele zboară in gropi de lume uitate :
"- Proletari din toate zările veniţi!
- Veniţi şi ordonaţi oamenii dezordonaţi!
- Veniţi şi apăraţi, tocaţi, linşaţi, scuipaţi!
- Anihilaţi-i pe drogaţi!
- Ucideţi-i pe cei demoralizaţi, caci sunt drogaţi-intoxicaţi!"
- Îmi confirmaţi?
- Pe voi suntem bazaţi, voi cei dintâi bărbaţi.
- Partidul trebuie să-l apăraţi,
- Trăiască libertatea !"
Şi au venit, pe huligani i-au amuţit.
Şi-au semănat frica până la infinit.
Au fost si securişti.
Au fost si activişti.
Şi oamenii Partidului, toţi răspopiţi.
Apoi le-au mulţumit, i-au aclamat.
Şi i-au trimis din nou în gropi.
La săpat de mare adâncime…
Unde se ascunde suferinţa mamelor, celor proscrişi.
Acum nu mai stau la coadă la pâine.
Stau la coadă la libertate, căci s-a mutat locul,
Se numeşte Străuleşti II,
Aici au crescut crucile şi toţi sunt fraţi,
Din familia celui NEIDENTIFICAT.
Până la urmă mă întreb, zilnic mirat :
"- De ce mai apar cruci din neamul celui neidentificat ?
…Viu-huligan, mort-neidentificat ! "
Visele unui General
"Omnia mea mecum porto !" ("Tot ce am, am asupra mea !") - Bias
Stropii de sudoare ai soldaţilor,
S-au transformat în sânge
Şi carnea în pământ,
Dar nu şi în visele unui general.
Lupta continuă şi tunurile trag,
Venele zvâcnesc şi inimile bat ,
Căci frică nu există,
În visele unui general.
Războiul nu distruge,
Şi focurile nu ard,
Victoria-i aproape, înfrângere nicicând…
În visele unui general.
O tempora! O mores! (Millenium)
"O, timpuri ! O, moravuri !" - Cicero
Acum e bine !
Ţepeş se numeşte Dracula…
Suge sânge !
Cine vrea să muncească are ce mânca,
Dar n-are unde munci.
Lagărele de exterminare se numesc oraşe,
Sclavii : avocaţi, manageri, poliţişti, profesori, vânzători.
Doar cerşetorii mai au mândrie !
Criminalii pozează în îngeri şi-L roagă pe Iisus să-i ierte,
E bine !
Comuniştii se numesc democraţi,
Şi securişti nu mai sunt !
Directorii sunt manageri.
Automobilul e maşină.
Oamenii nu mai sunt oameni.
Ei sunt şmecheri, săraci, raperi, drogaţi.
Cei care spun adevărul sunt invidioşi,
Instigă la dezordine,
Sunt cancerul, deci trebuie să moară.
Musulmanii sunt terorişti si copiii lor la fel,
Iisus ne-a şoptit să-i omorâm,
Tot el a fost şi la Dresda, Hiroshima, Coreea,
Vietnam, Irak, Iugoslavia, Afghanistan si iaraşi Irak.
Noi nu greşim, căci suntem aleşii lui,
Noi nu judecăm, noi omorâm.
Popii I-au luat locul lui Iisus,
Ei vindecă suflete moarte,
Vând icoane si mir,
Şi construiesc catedrale peste osemintele martirilor,
Ei iartă copiii că au fost neascultători
Şi scriu la a doua Biblie,
A omului modern!
Moarte tradiţiei şi valorilor !
In iad cu ei !
E bine!
Piatra filosofală e bună la construcţii.
Vandalii sunt oameni educaţi,
Tibetul muzeu,
Budiştii simpatici.
Samuraii mafioţi.
Pământul e in sfârşit rotund.
Lupii fug de oameni sa nu-i muşte.
Zburăm pe Lună.
Dar nu vindecăm cancerul!
Chiar dacă Cezar a murit…
Trăiască Cezar !
Nevăzut
« Dacă nu-i vezi, şi nu-i auzi nu înseamnă că nu există ! »
Există o lume pe care ochii tăi nu o văd
Aşa cum există voci pe care urechile tale nu le aud,
Ale unor suflete pe care tu nu le simţi.
Există locuri în care nu ai fost nici cu gândul,
Căci mintea ta nu poate călători aşa departe,
Dar cei de-acolo ?
Cu ei cum rămâne ?
Ne văd , ne-aud, ne simt ?
Poţi ştii ?
Sau ce ştii ?
Crezi că acest şir fără început are vreun sfârşit ?
Dacă da , atunci care-i începutul ?
Crezi în paşii fără tălpi ?
În ziua fără soare ?
Nu te grăbi ci doar cugetă !
Nu vorbi atunci când nici măcar tu nu te-auzi !
Aşteaptă…
Intolerant
Nu tolerez prostia şi nici proştii,
Minciuna şi nici mincinoşii,
Mai am de spus ceva şi spun acum :
Nu tolerez crima, de orice fel
Nu tolerez supunerea
Nu tolerez ipocrizia
Nu tolerez propaganda
Nu tolerez toleranţa.
Rămân intolerant…
